O mică părticică din prima carte pe care am început să o scriu

Sunt tânără, însă viaţa a vrut ca eu să am parte de multe experiente interesante şi inedite până la această vârstă. Experienţe mai diferite decât cele de care are parte o persoană care duce o viaţă normală. Probabil şi eu am atras aceste lucruri în viaţa mea şi sunt bucuroasă că a fost aşa.

Îmi place mult să scriu şi tocmai de aceea am început să scriu o carte. Nu este vorba doar de o poveste de dragoste, este vorba despre o experienţă de viaţă (adevarată în cea mai mare parte), însă evident că la fel ca în viaţa oricărei persoane, dragostea a fost şi ea prezentă.

Aşa că m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă un mic fragment:

Adonis: Părul, zâmbetul, gropiţele din obraji… E exact ca în visele mele. Visele mi-au devenit realitate.

Adonis: Nu am mai îmbrăţişat pe nimeni aşa în afară de tine.

Veronica: Nici eu.

A: Si nici de acum încolo nu o să o pot face. M-am forţat foarte mult să pot sta departe de tine. Dar nu merge, nu putem.

 V: Dar nu o să fim împreună niciodată. Nu putem. Asta e tot ce putem trăi. Nu avem dreptul să cerem mai mult.

A: Iar o să sacrifici relaţia noastră?

V: Amândoi  am ales alţi oameni, aşa era corect.

A: Dacă nu eşti a mea de ce eşti aici? De ce nu eşti cu el?

V: Fiindcă mi-am pierdut minţile. Fiindcă nu sunt destul de puternică. Fiindcă mă faci să uit totul.  Dar ai dreptate. Nu ar trebuii să fiu aici.

A: Veronica…Nu pleca, rămâi cu mine. Fii a mea.

V: Te rog ,lasa-ma ,Adonis!

A: Veronica! Asta e ultima noastra şansă. Nu pot să te las.

V: Orice ai face nu o să mearga , e imposibil.

A: Nu pot sa te las, Vero, nu pot să te pierd încă o dată.

V: Te rog nu îngreuna totul. Nu mă face să sufăr mai mult.

V: Lasa-mă. Lasă-mă să plec. Să se termine nebunia asta.

A:  Nu! N-o să ma poţi împiedica să-i spun adevarul şi lui . Nu mai putem continua să trăim vieţile astea false, Veronica.

V: Noi am cauzat toate astea!

A: Ba nu, Veronica! E destinul! Nu am vrut noi să se întample aşa , dar s-a întamplat! Destinul a vrut ca noi sa ne intalnim.  Pentru asta am venit în ziua aceea acolo. Înţelegi?  Ca să se întâmple toate astea. Orice ar fi, aveam să trăim asta, nu putem fugi. Acesta e destinul nostru, al tuturor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s