Vara, în luna a 7 a

Într-o zi de vară când norii lăcrimau,

Si o ploaie de iulie cădea picătură cu picătură,

Apoi soarele a ieşit şi privirile şi inimile ni s-au întâlnit,

Inimile ne-au fost cuprinse,

De cea mai dureroasă iubire,

De cea mai nevinovată dragoste.

Pe când păşeam într-un ţinut de basm,

Si dragostea aceasta de neuitat,

Ni se imprima în inimă încetişor,

Îmi era interzis, era imposibil…

Era dragostea mea fără speranţă, la distanţă

Pe care sunt nevoită să o uit.

Dar dincolo de toate,

Cel mai frumos

Si mai deosebit lucru…

Era de neuitat pentru inima mea.

                                                     by R.S.

936full-katy-perry

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s