Tata…

De multe ori trăim cu impresia că multe lucruri/persoane vor fi mereu acolo pentru noi, sau că vom avea unele lucruri fără ca noi să facem ceva pentru a le menţine în viaţa noastră, însă nu este aşa şi în general ne dăm seama de asta doar dupa ce pierdem ceva/pe cineva.

Acum câteva zile, pentru a treia oară, era cât pe ce să-mi pierd tatăl. A doua oară când s-a întâmplat eram acasă în Baia Mare şi eu a trebuit să sun la ambulanţă şi nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva… Nu îmi place să vorbesc despre asta însă aş vrea prin cele trăite de mine să vă determin şi pe voi să vorbiţi în fiecare zi cu părinţii voştrii şi să le spuneţi cât de mult îi iubiţi, înseamnă enorm pentru ei şi ar trebuii să vă bucure şi pe voi faptul că încă mai aveţi cui să spuneţi aceste lucruri. 

Tata

”Ochii ce i-am văzut întâi fără să ştiu să îi privesc
Inima care m-a iubit cand eu nu ştiam să iubesc
Cel care a tăcut mereu ascunzându-şi suferinţa
Clipa în care va putea să-şi strângă-n braţe iar fetiţa.

Tată drag ,tată voinic,
Imi eşti foarte scump.
Si să ştii mereu 
Ca în sufletul meu ,
Eu te ţin aproape ,
Chiar de eşti departe.

Te respect pentru ce eşti
Mereu de bine îmi vorbeşti
Aş face orice să te răsplătesc
Tu mă ierţi când eu greşesc.

Cât mai eşti aici cu mine
Vreau să-ţi fie numai bine
Dumnezeu să te păzească
Şi de rele să te ferească.

Tată drag ,tată voinic,
Imi eşti foarte bun.
Si să ştii mereu
Ca în sufletul meu,
Vei fi cel mai curajos,
Cu un chip mândru,frumos.

Înca o dată îţi mulţumesc
Şi cu tine mă mândresc
Nu aş putea trăi fără tine
Dacă nu ai fi tu lângă mine.

Simple dar dragi-cuvinte-ţi rostesc,
Tăticule eu te iubesc.”