O mică părticică din prima carte pe care am început să o scriu

Sunt tânără, însă viaţa a vrut ca eu să am parte de multe experiente interesante şi inedite până la această vârstă. Experienţe mai diferite decât cele de care are parte o persoană care duce o viaţă normală. Probabil şi eu am atras aceste lucruri în viaţa mea şi sunt bucuroasă că a fost aşa.

Îmi place mult să scriu şi tocmai de aceea am început să scriu o carte. Nu este vorba doar de o poveste de dragoste, este vorba despre o experienţă de viaţă (adevarată în cea mai mare parte), însă evident că la fel ca în viaţa oricărei persoane, dragostea a fost şi ea prezentă.

Aşa că m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă un mic fragment:

Adonis: Părul, zâmbetul, gropiţele din obraji… E exact ca în visele mele. Visele mi-au devenit realitate.

Adonis: Nu am mai îmbrăţişat pe nimeni aşa în afară de tine.

Veronica: Nici eu.

A: Si nici de acum încolo nu o să o pot face. M-am forţat foarte mult să pot sta departe de tine. Dar nu merge, nu putem.

 V: Dar nu o să fim împreună niciodată. Nu putem. Asta e tot ce putem trăi. Nu avem dreptul să cerem mai mult.

A: Iar o să sacrifici relaţia noastră?

V: Amândoi  am ales alţi oameni, aşa era corect.

A: Dacă nu eşti a mea de ce eşti aici? De ce nu eşti cu el?

V: Fiindcă mi-am pierdut minţile. Fiindcă nu sunt destul de puternică. Fiindcă mă faci să uit totul.  Dar ai dreptate. Nu ar trebuii să fiu aici.

A: Veronica…Nu pleca, rămâi cu mine. Fii a mea.

V: Te rog ,lasa-ma ,Adonis!

A: Veronica! Asta e ultima noastra şansă. Nu pot să te las.

V: Orice ai face nu o să mearga , e imposibil.

A: Nu pot sa te las, Vero, nu pot să te pierd încă o dată.

V: Te rog nu îngreuna totul. Nu mă face să sufăr mai mult.

V: Lasa-mă. Lasă-mă să plec. Să se termine nebunia asta.

A:  Nu! N-o să ma poţi împiedica să-i spun adevarul şi lui . Nu mai putem continua să trăim vieţile astea false, Veronica.

V: Noi am cauzat toate astea!

A: Ba nu, Veronica! E destinul! Nu am vrut noi să se întample aşa , dar s-a întamplat! Destinul a vrut ca noi sa ne intalnim.  Pentru asta am venit în ziua aceea acolo. Înţelegi?  Ca să se întâmple toate astea. Orice ar fi, aveam să trăim asta, nu putem fugi. Acesta e destinul nostru, al tuturor.

Reclame

Moare câte puţin…

Mi-am adus aminte de una dintre poeziile mele preferate si anume „Muere lentamente”. Pablo Neruda sustinea ca este poezia lui insa pe internet au aparut tot felul de articole cum ca ar apartine Marthei Medeiros. Indiferent cui apartine tot ramane una dintre poeziile mele preferate. Originalul este in limba spaniola insa m-am gandit sa o traduc si sa o impartasesc cu voi. : )

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii

Cine nu-si schimba existenta,

Cine nu risca sa construiasca ceva nou,

Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,

Cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in locul sau

Cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis

Cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”

Moare cate putin cine nu calatoreste   

Cine nu citeste

Cine nu asculta muzica

Cine nu cauta harul din el insusi

Moare cate putin cine-si distruge dragostea

Cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput

Cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin amintindu-ne intotdeauna ca „a fi viu”cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul,

Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie,

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale,

Daca va fi sa furi, fura o sarutare,

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica,

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire,

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…