O mică părticică din prima carte pe care am început să o scriu

Sunt tânără, însă viaţa a vrut ca eu să am parte de multe experiente interesante şi inedite până la această vârstă. Experienţe mai diferite decât cele de care are parte o persoană care duce o viaţă normală. Probabil şi eu am atras aceste lucruri în viaţa mea şi sunt bucuroasă că a fost aşa.

Îmi place mult să scriu şi tocmai de aceea am început să scriu o carte. Nu este vorba doar de o poveste de dragoste, este vorba despre o experienţă de viaţă (adevarată în cea mai mare parte), însă evident că la fel ca în viaţa oricărei persoane, dragostea a fost şi ea prezentă.

Aşa că m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă un mic fragment:

Adonis: Părul, zâmbetul, gropiţele din obraji… E exact ca în visele mele. Visele mi-au devenit realitate.

Adonis: Nu am mai îmbrăţişat pe nimeni aşa în afară de tine.

Veronica: Nici eu.

A: Si nici de acum încolo nu o să o pot face. M-am forţat foarte mult să pot sta departe de tine. Dar nu merge, nu putem.

 V: Dar nu o să fim împreună niciodată. Nu putem. Asta e tot ce putem trăi. Nu avem dreptul să cerem mai mult.

A: Iar o să sacrifici relaţia noastră?

V: Amândoi  am ales alţi oameni, aşa era corect.

A: Dacă nu eşti a mea de ce eşti aici? De ce nu eşti cu el?

V: Fiindcă mi-am pierdut minţile. Fiindcă nu sunt destul de puternică. Fiindcă mă faci să uit totul.  Dar ai dreptate. Nu ar trebuii să fiu aici.

A: Veronica…Nu pleca, rămâi cu mine. Fii a mea.

V: Te rog ,lasa-ma ,Adonis!

A: Veronica! Asta e ultima noastra şansă. Nu pot să te las.

V: Orice ai face nu o să mearga , e imposibil.

A: Nu pot sa te las, Vero, nu pot să te pierd încă o dată.

V: Te rog nu îngreuna totul. Nu mă face să sufăr mai mult.

V: Lasa-mă. Lasă-mă să plec. Să se termine nebunia asta.

A:  Nu! N-o să ma poţi împiedica să-i spun adevarul şi lui . Nu mai putem continua să trăim vieţile astea false, Veronica.

V: Noi am cauzat toate astea!

A: Ba nu, Veronica! E destinul! Nu am vrut noi să se întample aşa , dar s-a întamplat! Destinul a vrut ca noi sa ne intalnim.  Pentru asta am venit în ziua aceea acolo. Înţelegi?  Ca să se întâmple toate astea. Orice ar fi, aveam să trăim asta, nu putem fugi. Acesta e destinul nostru, al tuturor.

Anunțuri

Nu te mai plânge!

Azi când veneam spre birou am trecut pe lângă un loc special amenajat cu tomberoane unde locatarii de la blocurile din apropiere aruncă resturile menajere. O doamnă tocmai se îndrepta spre locul cu pricina pentru a arunca gunoiul. Mare mi-a fost uimirea când am vazut acolo un bătrânel îmbrăcat normal, care nu arăta nicidecum a cerşetor sau homeless şi căuta în tomberon.

Atunci doamna îi spune: “ Ce aţi pierdut, ce căutaţi? “

Iar el zice: “ Caut pâine…”

Când am auzit aceste vorbe am simţit că mi se rupe sufletul, de tristeţe, de milă, de un sentiment pe care nu pot să îl explic…

Respectiva doamnă i-a spus că îi dă ea nişte pâine, să meargă cu ea…

Probabil sună a clişeu însă întâmplarea aceasta mă duce cu gândul la acei oameni care se plâng mereu că nu au lucrurile X, Y, Z, etc. când defapt ei au unde să doarmă, au ce să mănânce, au un job şi sunt sănătoşi…

“ Probabil că ochii noştrii trebuie să fie spălaţi din când în când de lacrimile noastre, astfel încât să putem vedea mai clar viaţa.”

Interesant e şi faptul că mulţi dintre aceştia care se plâng nici nu ar face ceva ca să schimbe ceva în mai bine, aşteaptă să le cadă din cer…

Aşadar cred că e mult mai bine să apreciem şi să ne bucurăm de ceea ce avem şi să ne plângem mai puţin de ceea ce nu avem.

Moare câte puţin…

Mi-am adus aminte de una dintre poeziile mele preferate si anume „Muere lentamente”. Pablo Neruda sustinea ca este poezia lui insa pe internet au aparut tot felul de articole cum ca ar apartine Marthei Medeiros. Indiferent cui apartine tot ramane una dintre poeziile mele preferate. Originalul este in limba spaniola insa m-am gandit sa o traduc si sa o impartasesc cu voi. : )

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii

Cine nu-si schimba existenta,

Cine nu risca sa construiasca ceva nou,

Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,

Cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in locul sau

Cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis

Cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”

Moare cate putin cine nu calatoreste   

Cine nu citeste

Cine nu asculta muzica

Cine nu cauta harul din el insusi

Moare cate putin cine-si distruge dragostea

Cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput

Cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin amintindu-ne intotdeauna ca „a fi viu”cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul,

Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie,

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale,

Daca va fi sa furi, fura o sarutare,

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica,

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire,

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

Cum a spus şi cineva, sunt puternică…În plus, am altă soluţie? :)

Mi-am adus aminte de nişte vorbe frumoase pe care mi le-a spus odată o persoană care mă cunoaşte foarte bine.

 „Drumul nu ne este decorat cu flori ci este plin de greutăţi şi obstacole. O să obosim. O să ne epuizăm. O să suferim câteodată. Viaţa ne pune mereu la încercare prin alegerile pe care le facem. Drumul pe care mergi o să se bifurce întotdeauna.Trebuie să continui să mergi pe drumul care e corect pentru tine. Să nu te temi, o voce interioara o sa îţi spună mereu ce e corect. Numai să ştii să asculţi aceea şoaptă.

Arată că pe cât eşti de curajoasă, pe atat eşti de puternică.”

La Vida Es Un Carnaval

Azi nu am timp să scriu un articol anume, dar mi-am amintit de un cântecel foarte optimist şi drăguţ pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi. Cum bănuiesc că nu toata lumea cunoaşte limba spaniolă am postat versurile în limba română. 

Toţi cei care cred că viaţa e monotonă
Trebuie să ştie că nu e aşa
Viaţa e o frumuseţe
Trebuie trăită
Toţi cei care cred că sunt singuri trebuie să se simtă bine
Trebuie să ştie că nu e aşa
În viaţă nimeni nu e singur
Mereu e cineva…

R: Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
E mai frumos să trăieşti cântând
Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
Şi necazurile se duc, cântând
[Bis]

Toţi cei care cred că viaţa e mereu crudă
Trebuie să ştie că nu e aşa
Sunt doar momente rele
Şi totul trece
Toţi cei care cred că asta nu se va schimba niciodată
Trebuie să ştie că nu e aşa
Până la urmă timpul îşi arată faţa bună
Şi totul se schimbă

R: Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
E mai frumos să trăieşti cântând
Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
Şi necazurile se duc, cântând
[Bis]

Carnaval [Haide!!]
Nu trebuie să plângi [ca să te bucuri]
Carnaval [ca să savurezi]
Trebuie să trăieşti cântând
Carnaval [viaţa e un carnaval]
Nu trebuie să plângi [toţi putem cânta]
Carnaval [aaaaah domnilor]
Trebuie să trăieşti cântând
Carnaval [toţi cei care cred]
Nu trebuie să plângi [Că viaţa e crudă]
Carnaval [nu va fi niciodată singur]
Trebuie să trăieşti cântând [Dumnezeu este cu ei]
Trebuie să trăieşti cântând

Pentru cei care se plâng atât
Pentru cei care doar critică
Pentru cei care folosesc armele
Pentru cei care ne contaminează
Pentru cei care pornesc războiul
Pentru cei care trăiesc păcătuind
Pentru cei care ne maltratează
Pentru cei care ne contagïază

De la Octavian Paler citire

Am o oarecare afinitate pentru scrierile lui Octavian Paler, astfel am selectat câteva citate în care m-am regăsit eu şi unele care mă duc cu gândul la ceea ce se întâmplă în jurul meu, în lume…

„Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”

„Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.”

„Tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă fiindcă aşa trebuia să se întâmple.”

„Priveşte fără pretenţia de a pricepe totul. Există lucruri pe care le vei înţelege mai bine din amănunte şi din tăceri decât din vorbe. Aşa cum există gânditori care pot fi înţeleşi mai bine din îndoielile lor decât din certitudinile lor.”

„Curioasa ideea lui Origene ca fiecare suflet are trupul pe care il merita. Cunosc prea multe cazuri in care lucrurile au stat pe dos.”

„Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.”

„A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.”

„Orice bărbat care-l invidiază pe Don Juan are, după părerea mea, o mentalitate de bordel. Nu vede în misterul dragostei decât un pat.”

 „Fără a pierde nu învăţăm să preţuim…”

„Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.”

„Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.”

„Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.”

„Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.”

Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile “insuportabile”.”

„Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.”

„Omul are iluzia ca vorbeste cu lumea intreaga pe calculator. El e defapt singur.”

„Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.”