What’s Stopping You From Achieving Your Goals?

The only limit to life is yourself.

„…I would rather take the risk because you have some really beautiful experiences along the way” 🙂 

„...You have two choices. You have fear and you have faith.”

Si până la urmă, tot ceea ce contează…

Cineva spunea:

„Am crezut multi ani ca secretul fericirii consta intr-un job stabil, succes, bani si siguranta zilei de maine. Si ce mare pacaleala traiam! De fapt, tot ceea ce conteaza, la sfarsitul zilei si al vietii, este sa ai alaturi de tine persoana care sa imparta bunele si relele ce-ti vin. 

Omul pe care te poti baza ca te va tine in brate, cand simti ca te prabusesti. Cel care va lua pe umerii sai greutatea, atunci cand esti la pamant. Acela langa care vrei zi de zi sa o iei de la capat si sa reusesti. Orice altceva, nu conteaza!

Ai vreo secunda impresia ca banii iti vor oferi starea de bine prin altceva decat cumparaturi, droguri, alcool, petreceri? Si cand se termina toate acestea ce faci cu tine? La final tot intre peretii sufletului tau ramai prins. 

Cred ca aceasta e adevarata fericire: sa te gasesti alaturi de cel langa care nu te temi sa stai cu fricile, cu defectele, cu nebuniile tale, pentru ca la sfarsitul zilei acestea nu il vor indeparta, ci il vor aduce si mai aproape de sufletul tau. Sa il afli pe cel pe care il poti iubi si intelege cu toate greselile sale, pentru ca pe voi doi va uneste ceva mai presus de palpabil. Si sa fiti amandoi constienti ca impreuna si numai impreuna puteti sa ridicati Imperii!”

Si mare dreptate are : )

Efectul umbrei – un documentar care merită să fie văzut!

Am văzut astăzi din întâmplare un interviu cu Debbie Ford în emisiunea lui Oprah unde se vorbea despre efectul umbrei. Am găsit informaţiile ca fiind foarte folositoare, astfel am căutat pe internet documentarul şi am simţit că trebuie să-l împărtăşesc şi cu voi. : ) Merită să alocaţi o oră din viaţa voastră pentru vizionarea lui!

Documentarul “Efectul umbrei”are la bază ideea cărţii “The shadow effect”  şi prezintă numeroase exemple de experiențe reale care vor să dovedească avantajele înțelegerii și integrării „umbrei” personale. Ne poate ajuta nu numai să ne cunoaștem, să ne înțelegem și să ne acceptăm pe noi înșine în modul cel mai profund ci și să îi înțelegem mai bine și să-i acceptăm pe cei dragi nouă dar și în general, pe toți cei din jurul nostru.

Umbra este un termen psihologic introdus de psihiatrul Carl Gustav Jung, ce simbolizează tot ceea ce în noi este inconştient, reprimat, nedezvoltat şi negat, toate aspectele întunecate ale fiinţei noastre. Se referă la acele părţi ale personalităţii noastre care au fost respinse din cauza fricii, a ignoranţei, a ruşinii sau a lipsei de iubire. Explicaţia de bază dată umbrei a fost „umbra este persoana care ai prefera să nu fii”.

Indignarea noastră referitoare la comportamentul celorlalţi este legată, de obicei, de un aspect nerezolvat din noi înşine. Dacă am asculta tot ceea ce ne iese pe gură când vorbim cu alţii, când îi judecăm sau le dăm sfaturi, am lua totul înapoi şi ni le-am spune nouă înşine. Ne proiectăm asupra altora propriile defecte. Spunem altora ceea ce ar trebui să ne spunem nouă înşine. Când îi judecăm pe alţii, ne judecăm pe noi înşine. Ceea ce faceţi şi ceea ce spuneţi nu este accidental. Cheia este să înţelegem că nu există nimic din ceea ce putem vedea sau percepe – şi care noi să nu fim. Dacă nu am avea o anumită calitate, nu am putea-o recunoaşte în altul. Dacă eşti inspirat de curajul altuia, aceasta este o reflectare a curajului care se află în tine. Dacă tu crezi că cineva este egoist, poţi să fii sigur că şi tu eşti în stare să dai dovadă de acelaşi egoism. Deşi aceste trăsături nu sunt exprimate tot timpul, fiecare dintre noi are capacitatea de a manifesta orice trăsătură pe care o vede.

Stim că ceea ce mâncăm ne afectează corpul şi sănătatea însă mai mult decât asta trebuie să fim atenţi la fiecare gând pe care îl avem în fiecare zi. Gândurile şi emoţiile afectează organele corpului într-o măsură foarte mare.

Fiinţa umană este o casă de oaspeţi. În fiecare dimineaţă, un nou oaspete. Fericirea, depresia, josnicia, câte un moment de trezire vine ca un oaspete neaşteptat, primeşte-i deschis şi tratează-i pe toţi chiar dacă sunt o mulţime de tristeţi care îţi devastează casa, totuşi tratează fiecare oaspete cu onoare. Poate îţi curăţeşte casa pregătind-o pentru un nou deliciu. Gândul întunecat, umbra, răutatea, întâmpină-i zâmbind şi invită-i înăuntru, fii recunoscător pentru oricine soseşte pentru că fiecare a fost trimis ca un ghid de dincolo.

Dacă suntem curajoşi vedem că există scopuri de urmărit în fiecare experienţă pe care o trăim.

Lucrurile cu care nu putem trăi nu ne vor lăsa să trăim. În măsura  în care trecem prin propriile umbre putem să ne recâştigăm propria lumină.

Iertarea nu are loc în minte dacă nu se petrece mai întâi în inimă. Diferenţa dintre iertare şi tolerare este că iertând vezi adevărata inimă a celuilalt. Învinovăţînd pe cineva ne limităm propria iubire. Cel mai mare dar al iertării este acela că ne eliberăm şi fiecare dintre noi trebuie să lucreze tot timpul asupra iertării de sine.

Este vorba de cum suntem capabili să percepem tot ceea ce este în viaţă ca pe o ocazie de a creşte.

Nu putem să ne cunoaştem pe noi înşine dacă nu ne cunoaştem şi umbra, altfel ne va fi oglindită permanent de către celelalte persoane. Fiecare dintre noi trebuie să vrea să exploreze şi să scoată la lumină acest aspect al sinelui. Ne place sau nu, suntem oameni şi avem o umbră. Noi credem că măştile pe care le purtăm ne ascund sinele nostru interior, dar, orice refuzăm să recunoaştem în privinţa noastră, se face cunoscut atunci când ne aştepţam mai puţin. „

 

Iubim acel gen de bărbat.

Diana Culic

Iubim acel bărbat care a învăţat să renunţe la un orgoliu puternic.

Acel bărbat care ascultă cu sufletul, tace şi intră în conversaţie.

Care nu aşteaptă elegant să termini ce ai de zis pentru ca apoi să îţi dea replica lui, la care se gândeşte în timp ce tu vorbeşti.

Acel bărbat deschis la minte, care e dornic să înveţe, să se dezvolte ca om – suflet, minte, trup.

Acel bărbat care poartă femeia în inimă, mai mult decât o poartă în străinătate.

Acel bărbat care nu intră într-o relaţie pentru că fata e frumoasă, ci pentru că îi apreciază sinceritatea, îi înţelege modul de gândire, îi place felul ei de-a fi şi în final, o simte frumoasă.

Acel bărbat care citeşte. Şi nu doar sport.ro.

Acel bărbat căruia nu îi este ruşine să îşi exprime sentimentele.

Care ştie când trebuie să iniţieze o discuţie serioasă cu partenera lui şi…

Vezi articolul original 188 de cuvinte mai mult

If it’s meant to be

„Dacă viaţa scrie distanţe între doi oameni care se iubesc, aceştia vor găsi întotdeauna cea mai scurtă cale pentru a le putea parcurge.„

There are real women!

Hollywood a onorat-o pe  actriţa Angelina Jolie cu un Oscar onorific de prestigiu – Premiul umanitar Jean Hersholt . Jolie a fost recunoscută pentru eforturile sale în domeniul drepturilor omului, în special a refugiaților situaţi în zonele de conflict din întreaga lume.

O apreciez mult pe Angelina, deoarece datorită tuturor problemelor pe care le-a avut continuă sa fie un exemplu de femeie adevărată, fiind, actriţă, producătoare, femeie de afaceri şi nu în ultimul rând mamă.

„I came into this business young and worried about my own experiences, my own pain,” she said. „And it was only when I began to travel and look at life beyond my home that I understood my responsibility to others. And I’ve met survivors of war and famine, rape. I’ve learned what life is like for most people in this world. And how fortunate I was to have food to eat and a roof over my head, a safe place to live and the joy of having my family safe and healthy. And I have realized how sheltered I have been. And I was determined, never to be that way again.”

„I will do as my mother asked and I will do the best I can with this life to be of use,” she said. „And to stand here today means I did as she asked and if she were alive she’d be very proud, so thank you.”

Every second is a lifetime… : )

De multe ori s-a întâmplat să fiu într-un loc nepotrivit la momentul potrivit şi în locul potrivit la momentul nepotrivit. Însă în 11.10.2013 am reuşit să fiu în locul potrivit la momentul potrivit. Locul a fost Romexpo iar momentul a fost concertul trupei HURTS. Ca să nu mai menţionez faptul că am fost la concert cu două bune prietene care iubesc la fel de mult muzica lor.

În ziua de astăzi se promovează non-valorile, muzica comercială, prost-gustul, kitsch-ul, versurile ieftine şi  lipsite de orice profunzime. Astfel mă bucur că există HURTS, cum mă bucur că mai există şi câteva trupe, solişti, care chiar ştiu ce înseamnă muzică adevărată şi sunt artişti compleţi.

Am avut bilete la Gold Circle şi am stat în al doilea rand însă nici nu ştiu care ar putea fi cuvintele potrivite pentru a descrie ce am simţit. Theo Hutchcraft (solistul trupei) a cântat incredibil de bine live, am fost la multe concerte, însă prestaţia lor live a fost impecabilă. Adam Anderson a fost “adamazing”. Prezenţa lor scenică, luminile, contactul cu publicul, totul a fost perfect! (exceptând faptul că eram la doi paşi de a prinde un trandafir alb şi l-am ratat 😦  ) Îmi place mult stilul lor, au un look mai retro, mai diferit de ce vedem zi de zi pe stradă, îţi dau senzaţia că sunt “bad boys”, dar transmit şi multe sentimente prin intermediul versurilor şi interpretării melodiilor.

În concluzie, mi-am bifat încă un vis împlinit, a fost un show greu de uitat [am uitat să spun că Theo a rupt în bucăţi un stativ de microfon :D, probabil adrenalina era prea mare : )) vezi momentul aici ] care şi-a meritat toţi banii, îmi doresc să-i revăd când vor promova următorul lor album.  Şi până la urmă decât să-mi pun botox în buze [am vazut ca este la moda să ai bot de răţuşcă : ))) ] sau să-mi fac cine ştie mai ce minuni, prefer să-mi cheltui banii pe călătorii şi concerte, deoarece amintirile cu care rămân în urma acestor experienţe nu mi le poate lua nimeni şi sunt de nepreţuit.

Cam atât cu vorba. : ) Mai jos am pus nişte poze de la concert şi două filmuleţe (din păcate făcute cu telefonul deoarece bateriile de la aparatul foto s-au consumat în timp ce eu, Lavi şi Vyo 😀 ne pozam lângă Palatul Parlamentului, Arcul de Triumf, Hard Rock Cafe, BNR, răţuştele de pe lac etc., etc.

Şi se pare că aşa se vedea din spate :

Tata…

De multe ori trăim cu impresia că multe lucruri/persoane vor fi mereu acolo pentru noi, sau că vom avea unele lucruri fără ca noi să facem ceva pentru a le menţine în viaţa noastră, însă nu este aşa şi în general ne dăm seama de asta doar dupa ce pierdem ceva/pe cineva.

Acum câteva zile, pentru a treia oară, era cât pe ce să-mi pierd tatăl. A doua oară când s-a întâmplat eram acasă în Baia Mare şi eu a trebuit să sun la ambulanţă şi nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva… Nu îmi place să vorbesc despre asta însă aş vrea prin cele trăite de mine să vă determin şi pe voi să vorbiţi în fiecare zi cu părinţii voştrii şi să le spuneţi cât de mult îi iubiţi, înseamnă enorm pentru ei şi ar trebuii să vă bucure şi pe voi faptul că încă mai aveţi cui să spuneţi aceste lucruri. 

Tata

”Ochii ce i-am văzut întâi fără să ştiu să îi privesc
Inima care m-a iubit cand eu nu ştiam să iubesc
Cel care a tăcut mereu ascunzându-şi suferinţa
Clipa în care va putea să-şi strângă-n braţe iar fetiţa.

Tată drag ,tată voinic,
Imi eşti foarte scump.
Si să ştii mereu 
Ca în sufletul meu ,
Eu te ţin aproape ,
Chiar de eşti departe.

Te respect pentru ce eşti
Mereu de bine îmi vorbeşti
Aş face orice să te răsplătesc
Tu mă ierţi când eu greşesc.

Cât mai eşti aici cu mine
Vreau să-ţi fie numai bine
Dumnezeu să te păzească
Şi de rele să te ferească.

Tată drag ,tată voinic,
Imi eşti foarte bun.
Si să ştii mereu
Ca în sufletul meu,
Vei fi cel mai curajos,
Cu un chip mândru,frumos.

Înca o dată îţi mulţumesc
Şi cu tine mă mândresc
Nu aş putea trăi fără tine
Dacă nu ai fi tu lângă mine.

Simple dar dragi-cuvinte-ţi rostesc,
Tăticule eu te iubesc.”

Aşa te iubesc eu pe tine…

Îmi place mult să scriu, poezii, proză, depinde de stare şi inspiraţie. Nu mă consider o poetă, însă până la urmă nu cred că există o persoană care poate zice cine este poet şi cine nu este. : )

Aşadar am ales o mică poezioară dintre cele scrise de mine.

Aşa te iubesc eu pe tine…

Tu eşti un înger care mă face să zâmbesc,

Eşti singurul motiv care mă leagă de viaţă,

-Ti-am spus cât de mult te iubesc?

Nu-mi amintesc.

-Mi-ai spus?

Să mă gândesc…

N-am reuşit să-mi amintesc, în fine, există un început pentru toate, nu?

Există anumite lucruri pentru care cuvintele sunt insuficiente,

care nu pot fi explicate…

Aşa te iubesc eu pe tine.

My kind of love…

Sometimes I wish I remember to forget,

Sometimes it really feels that all hope is dead.

Some nights I escape in my dreams,

Where everything much better than life, seems.

But then you see a stranger smile at you

Listen to a song like this, one you never knew,

And it feels that love lurks within that second,

And if love is hope, then hope’s here I reckon.